Aplicarea legii civile
1. Aplicarea legii civile în timp
Principiul neretroactivității legii civile (art. 15 alin. (2) din Constituția României, art. 6 alin. (1) C.civ. 2009): legea civilă se aplică numai situațiilor juridice care se ivesc după intrarea ei în vigoare, nu și situațiilor anterioare. O lege ar fi retroactivă dacă ar reglementa fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naștere, au modificat ori au stins o situație juridică sau efectele pe care acea situație le-a produs înainte de acea dată. Fiind un principiu constituțional, retroactivitatea nu poate fi stabilită decât printr-o lege de revizuire a Constituției.
În funcție de momentul producerii faptelor și de efectele lor, se disting:
- facta praeterita: fapte constitutive, modificatoare sau extinctive realizate integral înainte de legea nouă, precum și efectele produse anterior; li se aplică exclusiv legea veche;
- facta pendentia: situații juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi; de regulă li se aplică legea nouă, dacă legiuitorul nu a prevăzut supraviețuirea legii vechi, iar dacă elementele au individualitate proprie, fiecărui element i se aplică legea din momentul producerii sale;
- facta futura: situații juridice care se nasc, se modifică sau încetează după intrarea în vigoare a legii noi, precum și efectele viitoare ale situațiilor trecute; li se aplică legea nouă, afară de cazul în care legiuitorul a optat pentru legea veche.
Principiul aplicării imediate a legii civile noi (art. 6 alin. (5)și (6) C.civ. 2009): legea nouă se aplică imediat actelor și faptelor încheiate, produse ori săvârșite după intrarea ei în vigoare, situațiilor juridice născute după acea dată și efectelor viitoare ale situațiilor juridice anterioare derivate din starea și capacitatea persoanelor, căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și raporturile de vecinătate, dacă aceste situații subzistă. Excepție: ultraactivitatea legii vechi, care intervine când legea nouă prevede expres aplicarea legii vechi sau în cazul normelor juridice supletive.
Codul civil din 2009 a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. Aplicarea sa în timp, în raport cu reglementările anterioare, este completată de dispozițiile LPA; art. 6 C.civ. 2009 privește doar aplicarea actelor normative ulterioare, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții tranzitorii.
1.1. Legea aplicabilă actului juridic civil
- Regula: actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse legii vechi (art. 6 alin. (3) C.civ. 2009; art. 4și art. 102 alin. (1)LPA). Legea în vigoare la data încheierii actului reglementează atât efectele trecute, cât și efectele viitoare (art. 6 alin. (2) C.civ. 2009; art. 3LPA), potrivit principiului tempus regit actum.
- Aplicații legale: validitatea căsătoriei (art. 25 alin. (1)LPA); validitatea și efectele clauzei de inalienabilitate (art. 60 alin. (1)și (2) LPA); comunitatea de devălmășie (art. 65LPA); modificarea contractului (art. 102LPA); ipotecile și gajurile constituite anterior (art. 168, art. 170, art. 187 alin. (1)LPA); prescripția convențională (art. 202LPA raportat la art. 2515 C.civ. 2009).
- Excepții: acoperirea nulității căsătoriei (art. 25 alin. (2)și (3) LPA); revocarea donației pentru surveniență de copil (art. 96LPA); opozabilitatea locațiunii în caz de înstrăinare a bunului (art. 130LPA); numeroase dispoziții tranzitorii din LPA care fac aplicabile anumite norme noi și unor contracte anterioare, dacă împrejurarea reglementată intervine după 1 octombrie 2011 (de exemplu, art. 105-108, 111-117, 121-125, 128-131, 134, 142, 144-145 LPA).
1.2. Legea aplicabilă prescripției extinctive și decăderii
Prescripțiile extinctive și decăderile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit (art. 6 alin. (4) C.civ. 2009; art. 201LPA). Excepții: art. 203LPA (suspendarea cursului prescripției pentru împrejurările prevăzute de art. 2532pct. 6 și 7 C.civ., dacă acestea s-au produs după 1 octombrie 2011); art. 204LPA (întreruperea potrivit art. 2539 alin. (2)teza a II-a C.civ. pentru cereri introduse după 1 octombrie 2011); art. 205LPA (dispozițiile art. 2548 C.civ. privind decăderea se aplică numai termenelor care au început după 1 octombrie 2011).
1.3. Accesiunea, uzucapiunea și posesia
- Accesiunea: ca fapt juridic, este supusă legii în vigoare la data producerii faptei; în cazul faptelor continue, se aplică legea de la începerea lor. Dispoziții tranzitorii: art. 57și art. 58LPA.
- Uzucapiunea: este supusă legii în vigoare la data începerii posesiei (art. 6 alin. (4) C.civ. 2009). Dacă posesia asupra unui imobil a început anterior datei de 1 octombrie 2011, se aplică reglementarea anterioară. Dacă a început ulterior și imobilul are carte funciară, se aplică Codul civil din 2009; până la îndeplinirea condițiilor art. 56 alin. (1)LPA, uzucapiunea extratabulară (art. 930 C.civ. 2009) produce efecte de la introducerea cererii, dacă acțiunea a fost admisă (art. 82LPA, modificat prin Legea nr. 60/2012). Pentru posesiile începute între 1 octombrie 2011 și 20 aprilie 2012, fără carte funciară, se aplică Codul civil din 1864; pentru posesiile începute după 20 aprilie 2012, se aplică art. 930 C.civ. Uzucapiunea mobiliară (art. 939 C.civ. 2009) poate fi invocată dacă posesia asupra bunului mobil a început după 1 octombrie 2011.
- Posesia: produce efectele recunoscute de legea în vigoare la momentul începerii sale (art. 6 alin. (2) C.civ. 2009). Excepție: art. 81LPA pentru intervertirea detenției precare în posesie.
1.4. Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată
Dreptul de superficie este guvernat de Codul civil actual numai dacă a fost constituit ulterior intrării în vigoare a acestuia (art. 68LPA). Drepturile de uzufruct, uz și abitație în ființă se exercită potrivit Codului civil din 2009, dacă LPA nu prevede altfel (art. 69LPA), cu excepțiile art. 70-74LPA. Dreptul de servitute este guvernat de legea în vigoare la data constituirii (art. 6 alin. (2) C.civ. 2009; art. 3LPA); stingerea prin neuz (art. 770 alin. (1) lit. f) C.civ. 2009) se aplică numai servituților constituite ulterior (art. 75LPA).
1.5. Legea aplicabilă în materie de carte funciară
Efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru și deschiderea cărților funciare; până atunci, înscrierea se face doar în scop de opozabilitate față de terți (art. 56LPA, modificat prin Legea nr. 60/2012). Dispozițiile art. 876-915 C.civ. 2009 se aplică actelor și faptelor juridice ulterioare (art. 76LPA), iar înscrierile întemeiate pe acte sau fapte anterioare produc efectele legii vechi, chiar dacă sunt efectuate după 1 octombrie 2011 (art. 77LPA). Art. 79LPA protejează, în anumite limite, terții dobânditori de bună-credință, iar art. 80LPA stabilește că cererile și acțiunile de carte funciară se soluționează potrivit normelor materiale de la data actului sau faptului, cu respectarea normelor procedurale de la data introducerii.
1.6. Legea aplicabilă faptelor juridice ca izvoare de obligații
Obligațiile născute din fapte juridice licite sau ilicite extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii ori săvârșirii lor (art. 103LPA). Excepție: obligațiile extracontractuale născute anterior intrării în vigoare a Codului civil actual sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta (art. 118LPA). Gestiunea de afaceri este guvernată de legea de la momentul începerii gestiunii (art. 110LPA); plata nedatorată, de legea de la momentul plății; îmbogățirea fără justă cauză, de legea de la data producerii îmbogățirii.
1.7. Legea aplicabilă în materia moștenirii
Moștenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii moștenirii (art. 91LPA). Pentru moștenirea testamentară, validitatea testamentului se apreciază după legea de la data întocmirii, iar efectele după legea de la data deschiderii moștenirii (art. 60 alin. (2)LPA). Nedemnitatea succesorală (art. 958și art. 959 C.civ. 2009) se aplică faptelor săvârșite după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, chiar dacă moștenirea a fost deschisă anterior (art. 93LPA).
1.8. Efectele viitoare ale altor situații juridice trecute
Regula: efectele viitoare ale situațiilor juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii sau producerii lor (art. 6 alin. (2) C.civ. 2009; art. 3LPA). Excepția art. 6 alin. (6) C.civ. 2009: legea nouă se aplică efectelor viitoare ale situațiilor juridice anterioare derivate din starea și capacitatea persoanelor, căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și raporturile de vecinătate, dacă aceste situații subzistă. Excepții de la această excepție: art. 59, art. 61și art. 62LPA.
1.9. Legea aplicabilă în materie de garanții
Constituirea garanțiilor este guvernată de legea în vigoare la data constituirii (art. 150 alin. (1), art. 155 alin. (1), art. 168, art. 170și art. 187 alin. (1)LPA), indiferent de momentul soluționării cererii privind valabilitatea constituirii. Efectele scrisorilor de garanție urmează legea de la data emiterii (art. 150 alin. (1)LPA). Dispozițiile art. 2324 alin. (4)și art. 2426 C.civ. 2009 se aplică numai situațiilor ori ipotecilor constituite după 1 octombrie 2011 (art. 151și art. 178LPA). Avizele de garanție înscrise anterior își continuă efectele (art. 177 alin. (1)LPA); formalitățile de publicitate, rangul privilegiilor și gajurile ori drepturile de retenție înregistrate anterior rămân supuse legii vechi (art. 155, art. 187 alin. (2)și art. 189 alin. (2)LPA).
2. Aplicarea legii civile în spațiu
Legea civilă acționează pe un teritoriu. Aplicarea în spațiu are un aspect intern și un aspect internațional. Pe plan intern, actele normative adoptate de autoritățile și instituțiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul țării, afară de cazul în care se prevede altfel, iar actele normative ale autorităților administrației publice locale se aplică numai în raza lor de competență teritorială (art. 7 alin. (1)și (2) C.civ.). Există și acte normative emise de organe centrale care se aplică doar pe o parte a teritoriului (de exemplu, zonele libere, dezvoltarea regională). Pe plan internațional, pentru raporturile civile cu element de extraneitate, legea aplicabilă se determină potrivit normelor de drept internațional privat din Cartea a VII-a a Codului civil din 2009 (art. 8 C.civ.).
3. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Destinatarii legii civile sunt persoanele fizice și persoanele juridice. Legea civilă se aplică în mod egal subiectelor de drept civil, dar nu toate normele au aceeași sferă de aplicare. Din punctul de vedere al subiectelor, normele civile pot fi: norme cu vocație generală, aplicabile atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice (de exemplu, art. 1357 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie); norme aplicabile numai persoanelor fizice (de exemplu, O.G. nr. 41/2003 privind numele persoanelor fizice); norme aplicabile numai persoanelor juridice (de exemplu, art. 200 C.civ. privind înregistrarea persoanei juridice).